Trei instrumente legislative europene recente — noul Eurodac (UE) 2024/1358[1],  Regulamentul de Screening (UE) 2024/1356[2], (ambele adoptate în mai 2024, aplicabile din iunie 2026) și propunerea de Regulament privind returnarea (martie 2025, în curs de negociere)[3] — formează un sistem integrat de supraveghere digitală totală a migranților non-UE: de la înregistrarea biometrică la frontieră, la stocarea datelor în baze interconectate accesibile autorităților penale, până la execuția forțată a deciziei de returnare.

 

Eurodac colectează amprente și imagini faciale de la copii de minimum 6 ani, stochează date până la 10 ani și le face accesibile Europol și structurilor de securitate din toată Uniunea Europeană, supunând principiul limitării scopului GDPR unei presiuni sistemice. Regulamentul de Screening impune control biometric exclusiv resortisanților non-UE, cu risc documentat de profilare etnică și rasială. Propunerea de Regulament privind returnarea introduce Ordinul European de Returnare înregistrat în SIS II, elimină efectul suspensiv al contestației și permite returnarea într-o țară terță fără nicio legătură cu persoana vizată, inclusiv pentru familii cu copii. Efectul cumulativ este criminalizarea vulnerabilității. Compatibilizarea acestui cadru cu standardele drepturilor omului impune, cel puțin, condiționarea accesului penal la datele biometrice de mandat judiciar, garantarea efectului suspensiv al contestației deciziei de returnare, eliminarea return hubs și instituirea unui drept efectiv de rectificare și ștergere a datelor din bazele de date europene.

 

I. CONTEXT NORMATIV

 

La 14 mai 2024, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Pactul privind migrația şi azilul, un pachet legislativ cuprinzând zece instrumente normative menite să reformeze profund sistemul european de gestionare a fluxurilor migratorii. Printre cele zece instrumente normative se află Eurodac și Regulamentul de Screening. Pactul, care va intra în aplicare în integralitate la 12 iunie 2026, reprezintă cea mai ambițioasă reformă a politicii de imigrare şi azil la nivelul UE din ultimii 20 de ani.

 

Aproape un an mai târziu, în martie 2025, Comisia Europeană a prezentat o nouă propunere de Regulament privind returnarea, destinată să înlocuiască Directiva de Returnare existentă[4]. În contextul propunerii noului Regulament, este evidențiat faptul că Directiva de Returnare actuală se confruntă cu o serie de provocări care afectează eficiența și eficacitatea procedurilor de returnare. Printre aceste provocări se enumeră: „Lipsa de cooperare din partea resortisanților țărilor terțe, care pot opune rezistență, pot fugi sau pot împiedica în alt mod eforturile de returnare, îngreunează punerea în aplicare a deciziilor de returnare. Statele membre se confruntă cu dificultăți în urmărirea resortisanților țărilor terțe pe parcursul diferitelor etape ale procedurilor de returnare, ceea ce încetinește sau împiedică progresul.”

 

La 8 decembrie 2025, Consiliul UE și-a finalizat poziția cu privire la legislația UE privind returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, urmând să intre în negocieri cu Parlamentul European.[5] Această poziție confirmă direcția politică a UE  de a construi un sistem integrat de gestionare și returnare a migranților non-UE.  Propunerea privind normele comune pentru returnări vine în completarea pactului și a fost prezentată de Comisia Europeană în martie 2025.

 

Aceste trei instrumente (Eurodac, Regulamentul de Screening şi Regulamentul de returnare) formează împreună un sistem integrat de control digital care acoperă întregul parcurs al migrantului non-UE în spațiul european: de la identificarea biometrică la frontiere, la stocarea datelor în baze centralizate interconectate, şi până la execuția forțată a deciziei de returnare.

 

Din perspectiva drepturilor digitale, această arhitectură ridică întrebări legitime privind compatibilitatea cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE[6], cu GDPR (Regulamentul (UE) 2016/679)[7], cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi cu principiile generale ale nediscriminării.

 

II. EURODAC

 

Regulamentul (UE) 2024/1358 marchează o transformare a bazei de date Eurodac. Față de versiunea anterioară, noul regulament prevede: (i) colectarea de imagini faciale ca date biometrice suplimentare; (ii) extinderea obligației de înregistrare biometrică la copiii cu vârsta de minimum 6 ani (față de 14 ani anterior); (iii) colectarea de date alphanumerice extinse; (iv) înregistrarea unui „marcaj de securitate” pentru persoanele care reprezintă potențial un risc pentru securitatea internă.

 

Extinderea obligației de colectare biometrică la copiii de minimum 6 ani este dificil de reconciliat cu art. 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și cu art. 3 din Convenția ONU privind Drepturile Copilului (CRC), care impun ca interesul superior al copilului să constituie considerentul primordial în orice acțiune ce îi privește pe copii. [8] Regulamentul nu furnizează nicio analiză de necesitate sau proporționalitate care să justifice reducerea pragului de vârstă de la 14 la 6 ani.

În plus, art. 14 alin. (1) permite, „în ultimă instanță”, aplicarea unui „nivel de coerciție proporțional” față de minori pentru a asigura colectarea biometrică. Garanțiile procedurale prevăzute, anume funcționar instruit, reprezentant independent, nu pot legitima o ingerință care nu trece testul de proporționalitate în substanța sa.

 

Potrivit art. 3 (6) „Toate seturile de date înregistrate în Eurodac care corespund aceluiași resortisant al unei ţări terţe sau aceluiași apatrid se conectează într-o singură secvenţă.”

 

Sistemul impune stocarea datelor pentru perioade semnificative: 10 ani pentru solicitanții de protecție internațională, 5 ani pentru resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii reţinuţi în legătură cu trecerea ilegală a unei frontiere externe sau care se află în situație de şedere ilegală. Baza de date este accesibilă autorităţilor desemnate din statele membre care sunt responsabile de prevenirea, depistarea sau investigarea infracţiunilor de terorism sau a altor infracţiuni grave, autorității desemnată a Europol, unităţilor naţionale ale ETIAS[9] și autorităţilor competente în domeniul vizelor.

 

Inter-operabilitatea sistemelor de migrație cu cele de securitate constituie dimensiunea cea mai problematică. Regulamentele de interoperabilitate (UE) 2019/817 şi 2019/818 creează un cadru comun pentru conectarea a şase sisteme: Sistemul de intrare/ieșire (EES), Sistemul de informaţii privind vizele (VIS), Sistemul european de informaţii și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), Eurodac, Sistemul de informaţii Schengen (SIS) și Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare ale resortisanţilor ţărilor terţe (ECRIS-TCN).[10] Principiul limitării scopului (art. 5 alin. 1 lit. b GDPR) este astfel supus unei presiuni sistemice: datele colectate în contextul protecției internaționale devin accesibile în cadrul investigațiilor penale.

 

Pe de altă parte, Artificial Intelligence Act (Regulamentul (UE) 2024/1689) clasifică sistemele de inteligență artificială (IA) utilizate în contextul migrației, azilului și gestionării controlului la frontiere drept sisteme cu risc ridicat (Anexa III, categoria 7).[11] Cu toate acestea, art. 111 prevede că sistemele informatice la scară largă deja operaționale (inclusiv Eurodac, SIS, VIS, ETIAS și ECRIS-TCN) trebuie să intre în conformitate cu prezentul Regulament abia până la 31 decembrie 2030, beneficiind astfel de o perioadă de tranziție de aproximativ patru ani. Clasificarea ca risc ridicat fără garanții corespunzătoare permite implementarea sistemelor de identificare biometrică la frontiere pentru a descuraja și preveni intrarea migranților și solicitanților de protecție internațională. Acestea pot facilita și amplifica profilare rasială, utilizând etnia sau culoarea pielii drept indicatori ai statutului migratoriu al unei persoane, fără a recunoaște riscurile semnificative de discriminare pe care le implică. Această perioadă de intrare în conformitate creează un regim de opacitate algoritmică pentru tocmai tehnologiile cu cel mai ridicat potențial de impact asupra drepturilor fundamentale ale migranților; regim incompatibil cu principiul responsabilizării prevăzut la art. 5 alin. (2) GDPR și cu dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil garantat de art. 47 din Cartă.

 

III. REGULAMENTUL DE SCREENING

 

Regulamentul de Screening (UE) 2024/1356 instituie o obligație generalizată de control biometric şi documentar aplicabilă exclusiv resortisanților țărilor terțe care traversează frontierele externe fără îndeplinirea condițiilor de intrare. Această delimitare pe criteriul naționalității constituie, în sine, o formă de tratament diferențiat. Deşi tratatele europene permit restricții ale drepturilor fundamentale pentru motive de ordine publică şi securitate[12], Curtea de Justiție a UE a statuat constant că orice restricție trebuie să fie proporțională şi să nu afecteze esența dreptului în cauză.[13]

 

Riscul de profilare etnică şi rasială este inerent acestui sistem. Cercetătorii avertizează că extinderea accesului autorităților penale la datele biometrice din Eurodac subminează principiul limitării scopului și produce un efect de „crimmigration”, adică întrepătrunderea controlului infracțional cu controlul migrației, tratând practic statutul de solicitant de azil ca pe un indicator de risc penal.[14] Această abordare este incompatibilă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza S. şi Marper c. Regatul Unit, în care Curtea a statuat că stocarea datelor biometrice ale persoanelor necondamnate definitiv pe perioadă mai lungă decât este necesar pentru scopurile pentru care acestea sunt înregistrate constituie o încălcare a art. 8 din Convenția europeană a Drepturilor Omului (CEDO).[15]

 

Mecanismele de monitorizare prevăzute de Regulament sunt salutare în principiu. Art. 10 impune fiecărui stat membru instituirea unui mecanism independent de monitorizare a respectării dreptului Uniunii și a dreptului internațional pe parcursul screeningului, cu competența de a emite recomandări anuale, de a efectua verificări la fața locului și verificări aleatorii neanunțate, și cu participarea ombudsmanilor naționali, a instituțiilor naționale pentru drepturile omului și a mecanismelor OPCAT (Protocolul Opțional la Convenția împotriva Torturii). Cu toate acestea, eficacitatea acestui cadru este structural fragilă. Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA) privind drepturile fundamentale din 2024 constată că, în dreptul UE în vigoare, nu există nicio obligație expresă pentru statele membre de a monitoriza drepturile fundamentale la frontiere corespunzătoare obligației de monitorizare a Frontex[16], iar Comisia Europeană se limitează la a încuraja statele membre să instituie mecanisme naționale proprii, oferindu-le sprijin financiar.[17] 

 

IV. REGULAMENTUL DE RETURNARE

 

Propunerea de Regulament privind returnarea, prezentată de Comisia Europeană la 11 martie 2025, reprezintă cea mai recentă şi ultima verigă a lanțului de supraveghere analizat. Documentul introdus de Comisie a fost criticat de peste 200 de organizații europene şi internaționale, incluzând Human Rights Watch, Amnesty International, ECRE, PICUM şi Access Now, pentru că instituie un regim punitiv şi coercitiv incompatibil cu standardele europene de drepturi ale omului.[18]

 

Piesa centrală a propunerii, din perspectivă digitală, este introducerea „Ordinul European de Returnare” (European Return Order – ERO), un formular armonizat care conține informații privind decizia de returnare şi este valabil pe întreg teritoriul UE. Regulamentul impune încărcarea ERO în Sistemul de Informații Schengen (SIS II), făcând datele personale ale migrantului accesibile miilor de ofițeri de poliție din toate statele membre.[19] Înregistrarea ERO în SIS II extinde semnificativ amploarea accesului la datele personale ale migranților, supunând principiul limitării scopului prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. b) din GDPR unei presiuni sistemice: datele colectate într-o procedură administrativă de migrație devin accesibile structurilor de ordine publică din întreaga UE. Aceasta amplifică riscul de profilare și utilizare secundară documentat deja în privința Eurodac și a interoperabilității bazelor de date analizate în secțiunile anterioare.

SIS II este cunoscut pentru abuzuri repetate de date, nerespectarea normelor de către autoritățile polițienești și de imigrare[20], pentru măsurile de protecție insuficiente și pentru încălcarea sistematică a drepturilor cetățenilor cu referire la protecția datelor.[21] Supervizorul European pentru Protecția Datelor a apreciat că, având în vedere impactul propunerii asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, inclusiv a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, ar trebui realizată o evaluare aprofundată a impactului Regulamentului asupra drepturilor fundamentale, pentru a identifica și atenua mai bine riscurile potențiale.[22]

 

Mai mult decât atât, propunerea prevede posibilitatea returnării într-o țară terță cu care persoana vizată nu are nicio legătură personală (Art. 4 şi 17). Trimiterea unei persoane, împotriva voinței sale, într-o țară cu care nu are nicio conexiune nu poate fi considerată rezonabilă, justă sau sustenabilă. Această măsură, aplicabilă indivizilor, familiilor şi copiilor (cu excepții limitate), creează riscuri grave de detenție arbitrară şi returnăriforțate indirecte, aşa cum au avertizat organizațiile de drepturile omului.[23]

 

Propunerea introduce, de asemenea, perioade de interdicție de intrare de până la 10 ani (art. 10), erodează dreptul la apărare prin eliminarea efectului suspensiv automat al contestării deciziei de returnare (art. 28) şi impune obligații de cooperare cu autoritățile (incluzând furnizarea datelor biometrice – art. 21), cu sancțiuni care pot include confiscarea documentelor de identitate sau de călătorie, retragerea permiselor de muncă, prelungirea duratei unei interdicții de intrare sau sancțiuni financiare (art. 22).

 

Privit în coroborare cu Eurodac și Regulamentul de Screening, Regulamentul de returnare finalizează un sistem integrat care urmărește migrantul non-UE de la înregistrarea biometrică la frontieră până la returnarea forțată, un parcurs din care garanțiile procedurale individuale sunt sistematic erodate.

 

V. CONTEXTUL NAȚIONAL

 

Instrumentele legislative analizate în prezentul articol vor produce efecte concrete, asupra unor oameni concreți, pe teritoriul unor state membre cu capacități instituționale și contexte sociale specifice. România constituie un studiu de caz relevant pentru două motive complementare: pe de o parte, noua sa poziție ca stat de frontieră externă a spațiului Schengen, care îi conferă obligații directe în temeiul Regulamentului de Screening și Eurodac; pe de altă parte, evoluțiile recente în ceea ce privește numărul și proveniența migranților care tranzitează sau rămân pe teritoriul său.

Prin Decizia Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2024, controalele la frontierele terestre interne cu România au fost ridicate începând cu 1 ianuarie 2025, România devenind astfel membră deplină a spațiului Schengen.[24] Această schimbare implică obligații directe în temeiul Regulamentului de Screening (UE) 2024/1356 prin care orice resortisant al unei țări terțe care traversează frontierele externe ale României fără îndeplinirea condițiilor de intrare devine subiect al procedurii de screening biometric și documentar, cu înregistrare obligatorie în Eurodac.

Capacitatea instituțională de a implementa aceste obligații cu respectarea garanțiilor procedurale prevăzute de Regulament este, prin datele disponibile, una redusă. Numărul ofițerilor de caz din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrare – Direcția pentru Azil și Integrare (IGI-DAI) a scăzut de la 39 în 2023 la 24 în 2024.[25] Această reducere de personal survine tocmai în perioada în care România va trebui să implementeze Pactul privind migrația și azilul, un pachet legislativ care impune proceduri noi, mecanisme de monitorizare independente și garanții individuale extinse. Art. 10 din Regulamentul de Screening impune fiecărui stat membru instituirea unui mecanism independent de monitorizare a drepturilor fundamentale la frontiere; un astfel de mecanism presupune resurse umane și financiare pe care România nu le deține în măsura necesară. Garanțiile formale ale Regulamentului riscă astfel să rămână inoperante.

În anul 2024, la nivelul structurilor regionale ale IGI au fost înregistrate 2.467 de cereri de azil, cu 75.7% mai puține decât valoarea cererilor înregistrate în anul 2023. 51.2% din cererile de azil au fost depuse la structurile poliției de frontieră. Cele mai multe cereri au fost depuse de cetățeni din Siria (-1.146 în 2024 față de 2023), Irak (-96 în 2024 față de 2023) și Nepal (-663 în 2024 față de 2023).[26] Accesul la piața muncii a devenit tot mai dificil pentru solicitanții de azil și beneficiarii de protecție internațională, nu numai din cauza barierelor lingvistice, ci și ca urmare a unui discurs anti-migranți și xenofob tot mai pronunțat la nivel național și european.

În ce privește  muncitorii migranți economici non-UE, potrivit datelor IGI, „numărul total de permise de ședere temporară în scop de angajare valabile la data de 31 decembrie, în anul 2024 este 100.447”, iar în același an, „numărul cererilor de prelungire a dreptului de ședere în scop de muncă respinse a fost de 625”.[27] IGI mai arată că, la 31 decembrie 2024, cetățenii din Nepal dețineau cel mai mare număr de permise de ședere pentru angajare (30.578), urmați de cei din Sri Lanka (18.505), India (9.734), Bangladesh (7.346) și Turcia (6.558).

Această realitate este direct relevantă pentru riscul de profilare etnică și rasială inerent sistemului de screening analizat în secțiunea III. Într-un context în care  muncitorii migranți provin preponderent din Asia de Sud și Africa, ei se confruntă deja cu discriminare documentată pe piața muncii și în relație cu instituțiile statului, inclusiv practici abuzive din partea angajatorilor și bariere sistematice în accesul la drepturi, evidențiate în cercetări recente.[28] Aplicarea unui sistem de control bazat pe criteriul naționalității reproduce și amplifică inegalități existente, fără ca Regulamentul să prevadă mecanisme corective.

O cercetare recentă[29] documentează traseul tipic al muncitorului migrant non-UE care ajunge în situație de ședere ilegală în România ca efect al unui lanț de dependențe instituționale și abuzuri structurale. Până la obținerea permisului unic, muncitorii depind în totalitate de angajatorii lor și de instituțiile statului pentru a li se asigura un statut legal. Această dependență, combinată cu viduri legislative și practici abuzive, face ca mulți muncitori străini să devină vulnerabili la exploatare și la încălcări ale drepturilor omului. Introducerea Ordinului European de Returnare în SIS II transformă situația acestor persoane (deja vulnerabile în relația cu angajatorii, instituțiile de imigrare și sistemul administrativ) într-un profil de risc accesibil miilor de autorități competente din întreaga UE, inclusiv structuri polițienești din statele în care muncitorii s-ar putea deplasa în căutarea unui alt loc de muncă. Aceasta înseamnă că dependențele instituționale și abuzurile structurale documentate la nivel național dobândesc o dimensiune transfrontalieră, fără ca persoana să dispună de mecanisme efective de contestare sau rectificare. Datele lor biometrice, colectate în contextul unei proceduri administrative de muncă sau al unui control la frontieră, vor deveni instrumente ale unui aparat de urmărire transfrontalieră.

 

 VI. CONCLUZII

 

Eurodac, Regulamentul de Screening şi Regulamentul de Returnare nu sunt instrumente legislative independente, ci componente ale unui sistem integrat de supraveghere digitală totală a migranților non-UE, începând cu copii de la vârsta de 6 ani. De la înregistrarea biometrică la frontieră, la stocarea datelor în baze interconectate accesibile autorităților de aplicare a legii penale, la includerea în SIS II a unui Ordin European de Returnare executabil în întreg spațiul Schengen, la posibilitatea returnării într-o țară terță fără legătură cu persoana vizată. Aceste instrumente construiesc un regim al cărui efect cumulativ este criminalizarea vulnerabilității.

 

Sistemul astfel constituit ridică probleme de compatibilitate cu art. 8 CEDO (viață privată), art. 14 CEDO (nediscriminare), art. 5 CEDO (libertate și siguranță), art. 13 CEDO (remediu efectiv), art. 3 CEDO (interzicerea tratamentelor inumane, în contextul return hubs), precum şi cu art. 7, 8, 21, 24, 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE şi cu principiile de bază ale GDPR.

 

Compatibilizarea acestui cadru legislativ cu standardele drepturilor omului presupune intervenții concrete în textele normative:

• să condiționeze accesul autorităților penale la Eurodac şi SIS II de existența unui mandat judiciar prealabil;
• să ceară o evaluare de impact obligatorie a efectelor asupra drepturilor fundamentale înainte de adoptarea Regulamentului de Returnare;
• să impună eliminarea efectului automat al încadrării în baze de date de securitate a solicitanilor de azil sau a persoanelor în situație de vulnerabilitate;
• să obțină eliminarea return hubs din textul final;
• să instituie un drept efectiv de acces, rectificare şi ştergere a datelor din Eurodac şi SIS II, cu control judiciar accesibil;
• să garanteze că contestarea deciziei de returnare are efect suspensiv automat.

 

 

România este astăzi stat de frontieră externă Schengen, stat de destinație al unei populații crescânde de muncitori migranți non-UE proveniți preponderent din Asia de Sud și de Sud-Est, și stat cu capacitate instituțională insuficientă în raport cu obligațiile ce îi revin prin Pactul privind migrația și azilul. Aplicarea Regulamentului de Screening, a Eurodac și a Regulamentului de Returnare asupra oamenilor deja vulnerabili va amplifica vulnerabilitățile existente, documentate empiric, va transforma date administrative în instrumente de urmărire transfrontalieră, va supune unor proceduri biometrice persoane ale căror drepturi procedurale elementare nu sunt garantate în practică și va codifica, la nivel european, un model de control care tratează victimele exploatării ca potențiale riscuri de securitate.

 

Niciun om nu este ilegal și niciun drept nu este mai prejos decât altul, inclusiv dreptul la viață privată, la protecția datelor și la demnitate umană.

 

 

 

[1] Regulamentul UE 2024/1358, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02024R1358-20240522

[2] Regulamentul UE 2024/1356, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02024R1356-20240522

[3] Propunerea UE de Regulament privind returnarea, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52025PC0101

[4] Directiva 2008/115/CE

[5] Comunicat de presă, Consiliul UE, Poziția generală privind propunerea de Regulament de returnare, disponibilă la: https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2025/12/08/council-clinches-deal-on-eu-law-about-returns-of-illegally-staying-third-country-nationals/

[6] Carta drepturilor fundamentale a UE, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12016P/TXT

[7] Regulamentul UE 2016/679 – GDPR, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R0679

[8] Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 24 alin. 2: „În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.”; Convenția ONU privind Drepturile Copilului, art. 3 pct. 1: „În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sînt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.”

[9] Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile.

[10] Regulamentele (UE) 2019/817 şi 2019/818 privind interoperabilitatea sistemelor informatice UE, disponibile la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2019/817/oj/ron și https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02019R0818-20250128

[11] Considerentul 60 din REGULAMENTUL (UE) 2024/1689, recunoaște că aceste sisteme „afectează persoane care se află adesea într-o poziție deosebit de vulnerabilă” și că „acuratețea, caracterul nediscriminatoriu și transparența” lor sunt „deosebit de importante pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale”, disponibil la:  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32024R1689

[12] Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 52 alin. 1: „Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.”

[13] CJUE, cauza C-362/14, Schrems c. Data Protection Commissioner, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:62014CJ0362

[14] Articol „The Dark Side of EURODAC”, The Regulatory Review, 24 octombrie 2023, disponibil la: https://www.theregreview.org/2023/10/24/krishnan-the-dark-side-of-eurodac/

[15] CEDO, CAUZA S. ŞI MARPER împotriva MARII BRITANII, cereri nr. 30562/04 şi 30566/04, hotărâre disponibilă la: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-122082%22]}

[16] Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă: https://www.frontex.europa.eu/

[17] FRA, Raportul privind drepturile fundamentale 2024, disponibil la: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2024-fundamental-rights-report-2024_en.pdf

[18] Comunicat de presă, Human Rights Watch, disponibil la: https://www.hrw.org/news/2025/09/16/more-than-200-organisations-inhumane-deportation-rules-should-be-rejected?fbclid=IwY2xjawQmUgtleHRuA2FlbQIxMABicmlkETF4TFhLOUNDbDNHSXRrMnFPc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHp94ErARggkNSAFvzqXYG2gCITTEe-XmBt71fvEWyR0ZfawQxnm5vO7Ju6gf_aem_FUyjDIMTG6VdfuFtf-ANpw

[19] Articolele 7-9 din Propunerea UE de Regulament privind returnarea.

[20] Articol „Longstanding failings in police databases likely to worsen under new deportation law”, Statewatch, disponibil, în limba engleză, la: https://www.statewatch.org/news/2025/june/longstanding-failings-in-police-databases-likely-to-worsen-under-new-deportation-law/

[21] Articol „Italy: The end of the systematic denial of data protection rights?” ”, Statewatch, disponibil, în limba engleză, la: https://www.statewatch.org/analyses/2025/italy-the-end-of-the-systematic-denial-of-data-protection-rights/

[22] Comunicat de presă „Migration management: data protection is one of the last lines of defence for vulnerable individuals”, EDPS, disponibil, în limba engleză, la: https://www.edps.europa.eu/press-publications/press-news/press-releases/2025/migration-management-data-protection-one-last-lines-defence-vulnerable-individuals_en

[23] Ibidem 17

[24] Decizia Consiliului din 12 decembrie 2024, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32024D3212

[25] JRS Romania, Country Report: Number of staff and nature of the first instance authority, disponibil, în limba engleză, la: https://asylumineurope.org/reports/country/romania/asylum-procedure/general/number-staff-and-nature-first-instance-authority/

[26] Strategia Națională privind Imigrația 2026-2030 (Anexă la Hotărârea Guvernului, aprobată în 2025, disponibilă la: https://webapp.mai.gov.ro/frontend/documente_transparenta/793_1773733302_Anexa%20nr.%201-%20SNI%202026-2030.pdf

[27] Cercetare „O zi din viața unui muncitor migrant”, 2025 Centrul de Resurse Juridice, disponibilă la: https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2025/08/Cercetare-muncitori-migranti_AFCN.pdf

[28] Ibidem 27

[29] Ibidem 27